Panica
În limitele normalitǎţii, rolul fricii este important pentru supravieţuire semnalizând individului existenţa unui pericol exterior sau a unei disfuncţii severe în organism. Frica mobilizeazǎ psihologic persoana crescând performanţele cognitive şi pregǎteşte fizic organismul pentru luptǎ sau fugǎ.
Frica patologicǎ apare sub forma tulburǎrilor anxioase de sine stǎtǎtoare (tulburarea de anxietate generalizatǎ, tulburarea de panicǎ, tulburările fobice, tulburǎrile de stres acut sau posttraumatic, tulburǎrile de adaptare), respectiv în debutul sau ca o complicaţie a unor boli psihice mai grave (tulburarea depresivă recurentǎ, tulburarea afectivă bipolarǎ, schizofrenia, tulburarea obsesiv-compulsivǎ).
Când frica apare brutal şi este deosebit de intensǎ, poartǎ numele de ATAC DE PANICǍ. Acesta poate surveni consecutiv unei psihotraume (reacţia acutǎ la stres), consecutiv confruntǎrii cu un obiect fobogen (fobiile) sau spontan şi imprevizibil (tulburarea de panicǎ).
Atacul de panicǎ se manifestǎ prin simptome psihice, corporale şi comportamentale:
- Frica de moarte iminentǎ, frica de a nu pierde controlul, frica de a innebuni.
- Lipsǎ de aer, nod în gât, palpitaţii, disconfort abdominal, senzaţii imperioase de a urina sau defeca, ameţealǎ, furnicǎturi, tremurǎturi, paloare sau valuri de cǎldurǎ.
- Nelinişte sau inhibiţie psiho-motorie
FOBIILE sunt frici patologice cu obiect, dar iraţionale şi exagerate în raport cu gradul de periculozitate al obiectului ce le genereazǎ. Fobiile simple au ca şi obiect al fricii animalele, spaţiile înguste (claustrofobia), înǎlţimea, furtunile sau vederea sângelui. Fobia socialǎ este frica de a vorbi în public, iar agorafobia este definitǎ ca frica de spaţii aglomerate sau închise de unde scǎparea este dificilǎ. Tulburǎrile fobice se manifestǎ prin atac de panicǎ la întâlnirea cu obiectul fobogen, comportament de evitare a situaţiilor fobogene sau de securizare în situaţiile fobogene şi anxietate anticipatorie în cazul în care situaţia generatoare de fricǎ nu poate fi evitatǎ.
REACŢIA ACUTǍ LA STRES SEVER este provocatǎ de un eveniment traumatizant (catastrofe naturale sau provocate de om) numit psihotraumǎ. Se manifestǎ printr-un atac de panicǎ extrem de intens, senzaţie de disperare şi neajutorare, inhibiţie sau agitaţie psihomotorie.
REACŢIA DE STRES POSTTRAUMATIC apare la o parte dintre persoanele care au suferit o reacţie acută la stres sever, după câteva luni de la psihotraumă. Se manifestǎ prin retrǎirea dureroasǎ a scenelor traumatizante la care persoana a luat parte prin rememorǎri involuntare şi coşmaruri nocturne repetitive. Dispoziţia afectivǎ este anxioasǎ cu evitarea persoanelor sau locurilor ce evocǎ psihotrauma.
