Depresia

Depresia este o tristeţe patologicǎ prin:

  • severitatea sa perturbând raţionamentul cu risc de delir şi sistemul de valori cu risc de suicid
  • modul de apariţie uneori spontan sau cu ritmicitate sezonierǎ
  • durata îndelungatǎ (sǎptǎmâni sau luni de zile)
  • lipsa de reactivitate a indiviudului la evenimentele cu semnificaţie pozitivǎ sau încurajările celorlalţi.

 

Depresia se manifestă prin:

  • dispoziţie afectivă depresivă
  • insomnie de trezire (în jur de ora 3-4 dimineaţa) cu imposibilitatea de a readormi. În aceste momente, intensitatea depresiei este mare, la fel ca şi riscul suicidar. Pot apǎrea de asemenea, coşmaruri cu tematicǎ depresivǎ (cimitire, rude sau prieteni decedaţi).
  • inapetenţă cu scǎdere în greutate
  • izolǎre socială
  • dezinteres faţǎ de viaţa intimă, activitatea profesionalǎ sau casnicǎ, respectiv faţǎ de hobby-uri
  • energie redusǎ, oboseală
  • tulburări de concentrare a atenţiei şi secundar tulburări ale memoriei de scurtǎ duratǎ
  • randament profesional scăzut
  • autodevalorizare cu idei de incapacitate, inutilitate sau culpabilitate) contribuind la întreţinerea stǎrii depresive
  • gândire lentǎ, cu sentimentul lipsei ideilor şi a soluţiilor la problemele curente sau existenţiale
  • lipsa speranţei în viitor
  • incapacitatea de a se bucura de prezent
  • rememorǎri dureroase ale evenimentelor triste din trecut ce pot duce la apariţia ideaţiei suicidare.

 

Este important de reţinut cǎ depresia nu duce în mod obligatoriu la suicid (85% dintre depresivi NU comit suicid), ci doar la o restrângere TEMPORARǍ a capacitǎţii individului de a întrevedea mai multe soluţii posibile la problema sa.

Unele persoane experimenteazǎ un singur episod depresiv în viaţǎ. Altele însǎ, vor trece prin mai multe episoade depresive fiind diagnosticate cu TULBURARE DEPRESIVǍ RECURENTǍ.

Depresia se poate însoţi de anxietate şi abuz de alcool sau alte droguri.

Tratamentul precoce şi susţinut al episoadelor depresive în cazul tulburării depresive recurente poate preveni efectul nociv al hormonilor de stres (glucocorticoizii) asupra hipocampului diminuându-se astfel riscul de a dezvolta la vârsta a treia demenţă.